 |
|
 |
 | TIME fo me to FLY |  |
Trimis: 19/02/2009 20:08 |
|
|
| CmO |
| Junior |

 |
 |
| Data inscrierii: 19/Feb/2009 |
| Mesaje: 3 |
|
|
|
 |
 |
 |
|
|
_________________
 |
|
|
|
 | |  |
Trimis: 19/02/2009 20:57 |
|
|
| CmO |
| Junior |

 |
 |
| Data inscrierii: 19/Feb/2009 |
| Mesaje: 3 |
|
|
|
 |
 |
 |
|
****
Oare de ce societatea crede ca inca ma mai poate controla? Crede ca mai am necesitate de cineva sa gandeasca pentru mine? Ceea ce ei nu inteleg este faptul ca am crescut si am invatat sa imi iau singura propriile decizi. Stiu, multi isi doreau ca eu sa raman cu tata, alaturi de prietenii mei insa eu am ales-o pe mama ceea ce inseamna ca va necesită sa las in spate toate amintirile, prietenii si mai mult decat atat adevarata mea familie.
Nu mai am mult si voi fi extrem departe, departe de cea mai buna prietena a mea Lexy, insa sper ca nu ma va uita si ma va inclocui si ea cu o clona nereusita. Desi sunt foarte constienta cat de greu este sa pastrezi o relatie de prietenie atunci cand esti aproape, dar la distanta? Dar cu siguranta noi vom reusi, nu suntem chiar asa de departe ca de exemplu pare, ne desparte doar un ocean, ce mare lucru....insa nu imi place o vad distrusa, plange toata ziua si chiar a incetat sa mai imi vorbeasca de la proces, nu intelege cum de eu am ales New Jersey-ul in locul prieteniei noastre, crede ca e doar o alegere prosteasca de a mea si ca singurul lucru pe care il vreau e sa fim departe una de cealalta dar ii va trece si desi eu Emma Swift sunt la fel de "distrusa" ca ea nu ma voi lasa doborata de nimeni si nimic pentru ca este TIMPUL SA ZBOR |
|
_________________
 |
|
|
|
 | |  |
Trimis: 20/02/2009 01:44 |
|
|
| rbd |
| Senior |

 |
 |
| Data inscrierii: 23/Iul/2006 |
| Mesaje: 6476 |
| Localitate: Hogwarts |
|
|
 |
 |
 |
|
hmm...suna foarte,foarte,foarte interant
mai vreeeau |
|
_________________
 |
|
|
|
 | |  |
Trimis: 20/02/2009 20:28 |
|
|
| CmO |
| Junior |

 |
 |
| Data inscrierii: 19/Feb/2009 |
| Mesaje: 3 |
|
|
|
 |
 |
 |
|
***
Doua saptamani de tacere, doua saptamani greu de suportat, dar uite ca venise cu adevarat vremea sa parasesc Bucuretsiul. Eram trista dar si vesela in acelas timp, aveam sa cunosc lucruri noi. Mi-am impachetat micile lucruri care imi mai ramasesera si am coborat tarand bagajul in living care pana odinioara era cel mai calduros loc al casei, unde iarna auzeam trosnitul lemnelor in semineu si unde toata familia se strangea, dar acum casa era asa de goala fara lucrurile mele si ale mamei. Tata plecase, nu suporta sa ne vada plecand, pentru ca desi nu recunostea o iubea pe mama extrem de mult iar pe mine nu mai zic, dar cand deschid usa pentu a pleca Lexy imi sare in brate
- Doar nu plecai fara sa iti iei ramas bun de la mine!
Nu imi venea sa cred , era chiar ea, ela Lexy mea, nu vorbise 2 saptamani cu mine si acum era langa mine. Lacrimile incepura a-mi curge fara a le mai putea controla iar singura reactie a mea a a fost sa o iau in brate si sa o strang tare ca si cum ar fi ultima data cand o vad, o aud si o simt....Insa aceste momente nu au durat mult ca o aud pe mama care tocmai pusese bagajele in taxi
- Scumpo haide ca vom pierde avionul!
Acum chiar trebuia sa plec, m-am urcat in taxi uitandu-ma la casa mea, adevarata mea casa unde mai ieri imi petreceam tot timpul, unde m-am nascut, am crescut si acum o parasesc cu multe regrete dar si cu speranta ca va iesi scoarele si pe strada mea. In limitat timp am ajuns la aeroport si am urcat in avion . Mai aveam decat 2 ore in Bucuresti, doar 2 ore care trecura deosebit de rapid si era timpul ca avionul sa decoleze, era momentul in care ziceam ADIO Romania, ADIO Bucuresti si desi intodeauna mi-am dorit sa plec din aceasta tara acum era momentul in care cel mai mult vroiam sa raman, sa opresc timpul macar o clipa.
.. Dupa 12 ore in care nu putusem sa inchid un ochi avionul aterizeaza asa ca o aud pe mama
-Scumpo asta va fi viitorul tau
-Da cum sa nu ( ce altceva puteam sa ii spun)
Am coborat din avion si inițialul fapt care mi-a sarit in ochi a fost un ditamai TV pe care scria "WELCOME TO NEW JERSEY" ce caraghios de parca mi-as fi dorit sa fiu aici, insa nu apuc sa ma gandsc la altceva ca aud o voce extrem de groasa in spatele meu si al mamei mele
- Mary sunt aici ( Mary fiind mama mea)
Era nimeni altcineva decat.....
|
|
_________________
 |
|
|
|
 | |  |
Trimis: 02/04/2009 08:45 |
|
|
| vanghelis007 |
| Membru junior |

|
 |
| Data inscrierii: 31/Mar/2009 |
| Mesaje: 61 |
| Localitate: Ploiesti |
|
|
 |
 |
 |
|
Vezi ca Lexi a trimis fax:"M-ai strans prea tare in brate.Am cateva coaste fisurate si inca, vreo doua organe rupte sau lipsa, care nu au fost gasite nici la radiografie, nici cu detectivul particular.Cred ca ai vrut sa iei ceva de la mine, si ai exagerat.Acum port corset, ceea ce il incurca pe Vali care tot incearca sa vada daca nasturii bluzei sunt bine cusuti.Cand atinge gipsul, zice ca ma port rece cu el , ca prietenia mea pentru tine, m-a pietrificat.Dar este prostut el, fiindcă mai exista zone fierbinti si la fel de sexi.Ieri m-am dus la coafor.Vroiam sa ma tund baieteste si sa-mi las mustata, ca sa vezi ca desi suntem despartite, am in mine taria unui barbat.Ca pe Vali nu pot pune prea multa baza.Iar cand au sa-mi creasca mustatile ca spicul graului, am sa iti trimit si tie o parte, cu o felicitare, pe care am sa scriu urmatoarele versuri -singurele care au ramas nemuritoare dupa Eminescu:
"Alta amintire n-am ce sa iti las,
Decat toata ziua sa te trag de nas."
Cu pupici si lacramioare autohtone,
Candy.(Adica Lexi, Candi se numeste catelul meu sarmos, care te doreste si vrea sa vina la tine.Din acfeasta cauza s-a apucat sa invete Limba Engleza fara profesor.Dar viseaza urat noaptea si latra numai prostii). |
|
_________________ Sa alergam prin camerele vaste |
|
|
|
|
|